Endometrioza provoacă cheaguri în sângele menstrual?

În perioada menstruală, care începe în general la vârsta de 11-14 ani și continuă până când femeile intră la menopauză, sângele și țesutul mucos din stratul endometrial al uterului (stratul cel mai interior al uterului) sunt eliminate la perioade de aproximativ o lună, dacă nu se produce o sarcină. Deși observarea unor cheaguri în sângele menstrual provoacă uneori îngrijorare, aceasta este în general o situație normală. În timpul sângerării menstruale, celulele endometriale care acoperă peretele interior al uterului se desprind și părăsesc corpul.

În acest timp, organismul eliberează proteinele care provoacă coagularea sângelui din uter. Această coagulare împiedică vasele de sânge de la nivelul peretelui interior al uterului să continue să sângereze. Iar sângele care iese din corpul femeilor conține aceste proteine de coagulare. În momentele în care fluxul este cel mai abundent, începerea adunării laolaltă a proteinelor de coagulare din sânge poate provoca formarea de cheaguri în sângele menstrual. Aceasta apare în general prin acumularea sângelui menstrual în uter sau în vagin înainte de a fi eliminat din corp. Cu toate acestea, în situațiile de endometrioză și adenomioză, pe care femeile le trăiesc frecvent, poate fi vorba de sângerări anormale și de apariția unor cheaguri de sânge. Dintre bolile care apar ca urmare a dezvoltării țesutului uterin într-o altă zonă decât peretele interior al uterului, în endometrioză țesutul endometrial se dezvoltă anormal în afara uterului, iar în adenomioză, în interiorul mușchiului uterin.

La pacientele cu endometrioză, intensitatea simptomelor poate varia. Între simptomele clasice de endometrioză se pot număra durerea, durerea în timpul sau după contactul sexual, infertilitatea, mișcările intestinale dureroase. Deoarece aceste simptome pot fi și semnul altor afecțiuni, trebuie neapărat să se apeleze la un specialist. În unele situații, endometrioza nu prezintă niciun semn și poate fi diagnosticată întâmplător în timpul unui consult medical. În tratamentul endometriozei se pot folosi opțiuni medicamentoase sau chirurgicale ori, la pacientele care nu au un simptom clinic important, se poate doar monitoriza. Deși cu tratamentul medicamentos chistul de ciocolată se poate micșora, el nu dispare, nu se stinge.  În cea mai mare parte se urmărește micșorarea într-o oarecare măsură a diametrului, cel puțin să nu crească, și, mai important, dispariția clinică a simptomelor pacientei sau reducerea lor atât cât să nu îi afecteze viața. Cu tratamentul medicamentos se urmărește prevenirea recidivei și reducerea simptomelor. Uneori, pentru micșorarea chistului înainte de operație și pentru ușurarea operației, se poate aplica tratament medicamentos și înaintea procedurii chirurgicale.

Ca procedură chirurgicală se aplică în general chirurgia închisă (chirurgia robotică sau chirurgia laparoscopică). În zilele noastre, în afara unor situații cu totul excepționale, chirurgia deschisă nu se folosește în chirurgia endometriozei. Chistul de ciocolată, din cauza structurii sale, se leagă de ovar mult mai puternic în comparație cu un chist normal. În situația în care se procedează cu multă forță, se poate ajunge într-o situație precum îndepărtarea țesutului ovarian. Prin urmare, în chirurgia endoscopică este foarte important să se separe cu delicatețe chistul de ciocolată de țesutul ovarian sănătos și să se protejeze bine țesutul sănătos rămas.