Endometrioza

Endometrioza sau, sub denumirea sa mai cunoscută, chistul de ciocolată, este o problemă de sănătate întâlnită destul de frecvent la femei, care afectează negativ calitatea vieții prin simptomele sale severe. Această afecțiune, greu de diagnosticat și despre care se știe, din studiile realizate la nivel mondial, că durata medie până la stabilirea diagnosticului este de aproximativ 7 ani de la debut, trebuie neapărat monitorizată și tratată. În articolul nostru găsiți răspunsurile la toate întrebările legate de endometrioză, împreună cu lucrurile pe care trebuie să le știți neapărat, precum metodele de tratament al endometriozei, tipurile de endometrioză și simptomele endometriozei.

Endometrioza poate fi definită ca prezența, în afara acestei zone, a țesutului care căptușește interiorul uterului și care se numește endometru. Endometrioza este o problemă de sănătate caracterizată prin durere cronică. Această problemă de sănătate se mai numește și „chist de ciocolată” și este mult mai răspândită decât se crede. Endometrioza, care apare cel mai adesea la nivelul ovarelor, al trompelor uterine și al țesuturilor din jurul uterului și ovarelor, poate apărea, deși rar, și în diferite alte zone ale corpului.

Zonele în care endometrioza apare cel mai frecvent sunt

Însă, pe lângă aceste zone, există posibilitatea ca endometrioza să apară și la nivelul vaginului, colului uterin, intestinului, rectului și vezicii urinare. Endometrioza care apare în aceste zone este cauzată de obicei de celulele endometriale care se localizează în incizia făcută în timpul unei operații chirurgicale, iar acest tip de endometrioză se numește „endometrioză de cicatrice”. Rareori, endometrioza poate fi întâlnită și în zone extrapelvine, precum plămânul, creierul, pielea sau ochiul. Deși în aceste zone apare mult mai rar, se poate spune că totuși există posibilitatea să apară.

Deși cauza endometriozei nu este cunoscută cu exactitate, există teorii potrivit cărora câteva situații diferite ar putea duce la această afecțiune.

Se știe că la baza multor probleme de sănătate stau factori genetici. Se consideră că chistul de ciocolată apare la persoanele care au în istoricul familial chist de ciocolată. De asemenea, s-a observat că în unele grupuri etnice chistul de ciocolată apare mai frecvent. Studiile realizate au arătat că frecvența endometriozei este mai mare la femeile albe decât la femeile de culoare. Femeile asiatice sunt descrise ca grupul la care endometrioza se observă cel mai frecvent, în timp ce la femeile hispanice probabilitatea de a avea endometrioză este destul de redusă. Trebuie însă avut în vedere că, în aceste studii, factori precum factorii de mediu sau frecvența cu care femeile fac controale ginecologice periodice pot modifica rezultatele. (1) (2)

În menstruația retrogradă, sângerarea menstruală care conține celule endometriale, în loc să fie eliminată din corp, urmează traseul trompelor uterine și se scurge în cavitatea pelvină. Acest lucru face ca celulele endometriale care ajung la fiecare ciclu în cavitatea pelvină să se înmulțească, să se îngroașe și, continuând să sângereze, să adere la peretele pelvin. Această situație este considerată cea mai frecventă cauză a endometriozei. (3)

De ce apare endometrioza?

Endometrioza poate apărea ca urmare a transformării în celule endometriale a celulelor care căptușesc interiorul abdomenului și care se numesc peritoneu. Se consideră că hormonii și sistemul imunitar au un rol în transformarea acestor celule.

Hormonul estrogen este secretat intens mai ales în perioada pubertății și poate determina transformarea în celule endometriale a celulelor nou formate în această perioadă. La finalul acestei transformări poate apărea endometrioza.

Endometrioza poate apărea prin localizarea celulelor endometriale la nivelul inciziei făcute pentru operație în cazul cezarianei sau al epiziotomiei efectuate în timpul nașterii naturale (incizia făcută pentru ca ieșirea capului bebelușului să fie mai ușoară) și prin creșterea lor în această zonă. Acuza tipică a pacientei este apariția, în timpul menstruației, a unei formațiuni dureroase și tumefiate în locul leziunii. Dacă la început, când leziunea este foarte mică, diagnosticul întârzie, leziunea crește treptat.

Celulele endometriale pot fi transportate prin vasele de sânge și limfatice în diferite zone ale corpului. Deși acest lucru nu este foarte frecvent, se poate întâmpla și determină, deși rar, apariția endometriozei în afara aparatului reproducător.

Endometrioza poate apărea ca urmare a unei probleme a sistemului imunitar, prin care țesutul endometrial care crește în afara uterului nu este recunoscut și distrus de celulele sistemului imunitar.

Există și unii factori de risc care influențează dezvoltarea endometriozei.

Endometrioza este o problemă de sănătate destul de frecventă. Se poate spune că frecvența chistului de ciocolată la femeile aflate la vârsta fertilă este între 10% și 15%. Se observă că aproximativ 60-70% dintre femeile care au endometrioză prezintă dureri pelvine severe. Această durere este atât de intensă încât duce la scăderea calității vieții. Endometrioza, în cazul căreia diagnosticul și tratamentul precoce sunt importante, este o problemă de sănătate a cărei evoluție poate fi mult mai ușor oprită dacă este depistată în perioada pubertății și în care se poate interveni fără a scădea calitatea vieții persoanei. Studiile au arătat însă că, chiar și în țările dezvoltate, diagnosticul de endometrioză la femei întârzie cu aproximativ 7 ani. Endometrioza este descoperită de obicei la controalele efectuate în jurul vârstei de 30 și 40 de ani. Controlul ginecologic precoce și periodic este foarte important pentru diagnosticarea acestei boli. Potrivit studiilor realizate, atunci când este vorba despre infertilitate de cauză feminină, s-a constatat că 38% dintre femei au endometrioză. (4)(5)

Endometrioza se împarte în tipuri diferite în funcție de zonele în care se află în corp. Creșterea densității chisturilor poate fi asemănată cu cancerul. Inițial există într-o zonă a corpului, iar ulterior poate apărea și la nivelul altor organe. Endometrioza nu crește însă precum cancerul. În funcție de zona în care se află, afecțiunea poate fi clasificată în endometrioză peritoneală, endometriom, endometrioză profundă și endometrioză a peretelui abdominal.

Este totodată tipul cel mai frecvent întâlnit. În acest tip, leziunile apar la nivelul peritoneului, care este ca o peliculă subțire ce acoperă suprafețele interioare ale cavității pelvine.

În acest tip, mai puțin frecvent, endometrioza apărută la nivelul ovarelor formează un endometriom. Endometriomul este chistul care apare la nivelul pereților zonelor cu endometrioză. Interiorul acestui chist este plin de sânge și, din cauza culorii sale, este cunoscut de obicei ca chist de ciocolată. La multe paciente cu endometriom se întâlnesc frecvent și endometrioza peritoneală și endometrioza profundă.

În acest tip, țesutul endometrial apare la nivelul organelor din interiorul sau din afara cavității pelvine. Printre acestea sunt afectate organe precum intestinul gros (în special partea finală a intestinului gros, rectul), apendicele, vezica urinară și ureterul (tuburile care transportă urina de la rinichi la vezică). Deși la aceste paciente există frecvent aderențe intraabdominale, uneori mai multe țesuturi cicatriceale se unesc cu organele și zona poate adera complet. Această situație se numește frozen pelvis (pelvis înghețat). Însă această situație apare doar la 1% până la 5% dintre pacientele cu endometrioză.

Deși rar, țesutul endometrial crește la nivelul peretelui abdominal. Celulele se pot localiza în această zonă printr-o incizie chirurgicală, precum nașterea prin cezariană.

Cel mai frecvent semn al endometriozei, adică simptomul său principal, este durerea pelvină intensă. Faptul că durerea pelvină apare în perioadele menstruale face ca femeile să se îndepărteze de această suspiciune. Deoarece durerile resimțite în perioada menstruală sunt considerate normale, ele sunt de obicei neglijate, iar durerile din perioada menstruală nu sunt asociate cu endometrioza. Faptul că la multe femei și mama, sora mai mare sau sora au perioade menstruale foarte dureroase face ca aceste dureri să fie considerate normale. Însă durerea pelvină și crampele resimțite în perioada menstruală sunt un semnal al endometriozei și este important să fie luate în considerare.

Care sunt simptomele endometriozei?

Simptomele endometriozei cunoscute pe scară largă sunt următoarele;

Menstruație dureroasă (dismenoree): Durerea și crampele care încep în zona pelvină cu câteva zile înainte de menstruație pot continua pe toată durata perioadei menstruale. Pe lângă durerea și crampele din zona pelvină, poate apărea durere și în zona lombară și abdominală.

Durere în timpul actului sexual (dispareunie): La femeile care au endometrioză pot apărea durere și, din când în când, sângerare în timpul actului sexual.

Durere în timpul defecației (dischezie): Mai ales dacă apare durere la defecație în timpul menstruației, trebuie să ne gândim din nou la endometrioză. O altă informație importantă este că, dacă o pacientă are dismenoree, dispareunie și dischezie, riscul de a avea endometrioză profundă este de peste 90%. Acest lucru se numește semnul celor 3 D.

Durere la urinare: Acest simptom, care se manifestă mai ales în perioada menstruală, se caracterizează prin durere resimțită la urinare. Pe lângă acest simptom, pot apărea și constipație și durere la mișcările intestinale.

Sângerare excesivă: Menstruațiile abundente nu sunt normale. Menstruațiile abundente pot fi un semn al endometriozei. De asemenea, sângerările sau micile pierderi de sânge dintre menstruații sunt considerate un semn al endometriozei.

Infertilitatea: Endometrioza este una dintre cele mai frecvente cauze ale infertilității de cauză feminină. Studiile realizate au arătat că între 25% și 50% dintre femeile infertile au endometrioză. De asemenea, între 30% și 50% dintre femeile diagnosticate cu endometrioză sunt infertile. (6)

Endometrioza, una dintre cele mai frecvente afecțiuni ginecologice, este totodată și o cauză de infertilitate. Femeile care au endometrioză pot rămâne însărcinate, însă acest lucru poate fi uneori mai dificil și mai târziu. La vârsta de 30 sau 40 de ani, 2 din fiecare 5 paciente își pierd fertilitatea. Creșterea în afara uterului a unui țesut care ar trebui să crească în interiorul uterului poate duce la un proces dureros. De asemenea, aceste formațiuni pot apărea și la nivelul trompelor uterine sau al ovarelor. Prin tratamentul endometriozei, șansa de a rămâne însărcinată poate fi crescută. Endometrioza reprezintă chisturi benigne. Însă, odată cu apariția lor la nivelul organelor reproducătoare, scade și probabilitatea de a rămâne însărcinată. Faptul că țesutul endometrial înconjoară ovarele împiedică ovulele. De asemenea, țesutul împiedică și pătrunderea spermatozoizilor în trompele uterine. Endometrioza poate duce la infertilitate și prin faptul că împiedică ovulul fecundat să coboare din trompe în interiorul uterului.

Endometrioza are și unele efecte în afara celor enumerate mai sus. La o persoană sănătoasă, ovulul fecundat se atașează de peretele uterin. Însă, în adenomioză, care este forma de endometrioză ce afectează uterul, este afectat și țesutul acestui perete, iar implantarea ovulului fecundat în stratul cel mai intern al uterului poate fi perturbată. Din acest motiv, șansa de a rămâne însărcinată a femeilor care au endometrioză scade.

Endometrioza este o boală confundată adesea cu cancerul. Deși unele studii sugerează că endometrioza crește riscul, numărul acestor studii este destul de mic. Riscul de cancer ovarian crește puțin după vârsta de 45 de ani. După vârsta de 45 de ani, această rată crește de la 1,35% la 1,85%. În studiile realizate nu s-a constatat că predispoziția genetică ar contribui la riscul de cancer în endometrioză. Cancerul ovarian seros și cancerul ovarian endometrioid, tipuri foarte rare de cancer ovarian, apar mai frecvent la femeile care au endometrioză.

A avea o suspiciune de endometrioză nu este același lucru cu a primi un diagnostic cert privind această afecțiune. Situațiile care pot da naștere suspiciunii de endometrioză se manifestă prin resimțirea pe termen lung a simptomelor descrise ca semne frecvente ale acestei afecțiuni. Dacă în perioada menstruală apar dureri pelvine severe, dacă ciclurile menstruale sunt mai scurte de 27 de zile și/sau perioada menstruală este mai lungă de 7 zile, trebuie să vă adresați unui specialist cu suspiciunea de endometrioză. Deoarece endometrioza, adică chistul de ciocolată, este o problemă de sănătate destul de frecventă, controlul ginecologic periodic este foarte important. Femeile trebuie să facă un control ginecologic începând de la primul lor ciclu menstrual sau cel târziu de la vârsta de 18 ani, indiferent dacă sunt sau nu active sexual.

Atunci când se merge la medic cu suspiciunea de endometrioză sau de chist de ciocolată, trebuie mai întâi ca medicului să i se relateze în detaliu când și în ce mod au apărut simptomele care au dat naștere acestei suspiciuni. După ascultarea istoricului pacientei, aceasta este examinată. Ulterior, prin folosirea unor metode diferite de diagnostic, trebuie investigată suspiciunea de endometrioză și stabilit diagnosticul.

Examenul pelvin: La examenul pelvin se face palparea, adică examinarea manuală, a chisturilor de la nivelul organelor reproducătoare sau a anomaliilor din spatele uterului. Însă acest examen nu permite perceperea zonelor de endometrioză care nu au dimensiuni suficiente pentru a forma un chist. Dacă, la finalul istoricului pacientei și al examenului fizic, apare suspiciunea de endometrioză, trebuie să se recurgă la alte metode de investigație.

Ecografia: Endometrioza poate fi investigată prin ecografie, în care se folosesc unde sonore de înaltă frecvență pentru a obține imagini. Ecografia poate fi făcută abdominal sau vaginal, în funcție de situația persoanei. Ambele tipuri de ecografie sunt eficiente pentru obținerea unor imagini clare ale organelor reproducătoare. Însă, pentru ca diagnosticul de endometrioză să poată fi stabilit cu certitudine în urma ecografiei, formațiunile trebuie evaluate de un medic cu experiență. La fel ca la examenul fizic, zonele de endometrioză pot să nu fie vizibile la ecografie.

RMN: Prin RMN, cunoscut și ca imagistică prin rezonanță magnetică, se pot obține imagini foarte detaliate ale organelor și țesuturilor din corpul uman. Cu imaginile obținute prin câmp magnetic și unde radio, diagnosticul de endometrioză poate fi stabilit cu certitudine. De asemenea, prin RMN se pot aduna informații care ajută la realizarea unei planificări chirurgicale detaliate în cazul în care persoana are nevoie de o operație.

Laparoscopia: În unele cazuri, pentru diagnosticul de endometrioză trebuie căutat țesut endometrial în afara uterului. În această situație, procedura care trebuie efectuată este laparoscopia. În această procedură, efectuată sub anestezie generală, se face o mică incizie în zona ombilicului și se examinează interiorul abdomenului cu un dispozitiv de vizualizare numit laparoscop. Prin laparoscopie se obțin informații despre localizarea și dimensiunea țesutului endometrial, iar, dacă este necesar, se pot preleva probe din țesuturile găsite pentru biopsie. În unele situații, se poate interveni și asupra chisturilor de ciocolată simultan cu laparoscopia. În prezent, folosirea sa doar în scop diagnostic este extrem de rară. Este utilizată frecvent în scop terapeutic sau, mai rar, pentru diagnosticul diferențial.

Operația pentru tratamentul endometriozei poate să nu fie întotdeauna cea mai bună soluție sau prima opțiune. Este necesar ca și posibilele riscuri ale intervenției chirurgicale să fie discutate împreună. Dacă s-a ales tratamentul chirurgical, este necesar să se facă cea mai bună operație dintr-o singură dată. După operații repetate, nu este surprinzător ca intervenția să fie mult mai dificilă, chiar dacă operația este efectuată de un chirurg foarte experimentat în endometrioză. Prin metode alternative, precum tratamentul medicamentos, poate fi posibil ca chisturile să devină stabile (staționare) sau să fie micșorate. Deși persoanele care au problema chistului de ciocolată consideră de obicei că odată cu tratamentul acestei probleme își vor pierde fertilitatea, histerectomia, adică îndepărtarea completă a uterului (împreună cu ovarele), poate fi luată în considerare, discutând cu pacienta, doar în situații foarte avansate și ca ultimă soluție.

În tratamentul endometriozei nu există o singură rețetă sau o singură metodă de tratament. Planificarea tratamentului se poate face în urma evaluării împreună a mai multor variabile, precum vârsta persoanei, starea generală de sănătate și dorința de a avea copii. Trebuie ales un tratament complet individualizat, în funcție de situația pacientei. De asemenea, trebuie avut în vedere că acest tratament poate dura toată viața. Deși chistul de ciocolată sau endometrioza durează toată viața, este în cea mai mare parte o problemă de sănătate care poate fi gestionată. În această situație, mai mult decât tratamentul bolii, trebuie stabilit corect modul în care aceasta va fi gestionată.

Analgezicele folosite pe scară largă în tratamentul endometriozei, deși nu tratează chistul de ciocolată, ajută ca problema să devină gestionabilă. Endometrioza care nu afectează intens starea generală de sănătate a persoanei, care nu este cauză de infertilitate, dar care provoacă dureri și crampe ce scad calitatea vieții, poate fi ținută sub control cu analgezice. Se pot folosi medicamente antiinflamatoare (analgezicele numite non-steroidal anti-inflammatory drugs sau NSAID). Deoarece durerile apărute din cauza chistului de ciocolată pot fi foarte intense, folosirea de analgezice fără prescripție medicală poate să nu ajute la gestionarea procesului. Totodată, durerea intensă trebuie neapărat evaluată de un specialist, iar folosirea analgezicelor trebuie de asemenea recomandată de un specialist.

Una dintre metodele de tratament folosite pe scară largă pentru endometrioză este și tratamentul hormonal. Schimbările pe care le suferă hormonii pe parcursul ciclului menstrual fac ca țesutul din interiorul uterului, adică țesutul endometrial care a ajuns în afara uterului, să se îngroașe și mai mult. Deși tratamentul hormonal nu este o soluție definitivă pentru endometrioză, el poate fi preferat pentru oprirea creșterii chistului de ciocolată și/sau pentru micșorarea dimensiunii acestuia. Tratamentele hormonale pentru endometrioză pot fi administrate în moduri diferite.

Scopul principal al tratamentelor hormonale este de a limita sau de a opri producția de estrogen din corp, pentru a reduce efectele estrogenului asupra endometriozei. Însă aceste tratamente nu reușesc să desprindă țesutul endometrial de organul de care a aderat și nici să trateze infertilitatea cauzată de chistul de ciocolată.

Pilulele contraceptive hormonale: Atunci când sunt alese corect, folosirea acestor pilule ajută la ținerea sub control a durerii pelvine intense și a sângerării care apar în ciclul menstrual. Însă folosirea acestor pilule trebuie făcută neapărat sub controlul unui specialist.

Progestativele: Progestativele sunt hormoni sintetici care se comportă precum hormonul progesteron natural. Acești hormoni artificiali pot fi folosiți pentru a împiedica creșterea rapidă a țesutului endometrial. Folosirea lor este preferată mai ales la grupul de paciente care au dureri severe.

Agoniștii și antagoniștii hormonului eliberator de gonadotropine (GnRH): Aceste medicamente împiedică producerea hormonilor care determină stimularea ovarelor. Ele ajută la scăderea nivelului de estrogen și la oprirea menstruației. În urma tuturor acestor schimbări, ajută la micșorarea țesutului endometrial. Agoniștii și antagoniștii de GnRH determină instalarea unei menopauze artificiale. Din acest motiv, odată cu folosirea medicamentelor este posibilă apariția simptomelor de menopauză. Pentru a preveni simptomele de menopauză precum pierderea de masă osoasă, uscăciunea vaginală sau bufeurile, poate fi nevoie de administrarea unor doze mici de estrogen și progestativ. Deși folosirea medicamentelor determină un efect de menopauză temporară, după oprirea tratamentului nu apare infertilitatea, persoana poate rămâne însărcinată, iar ciclul său menstrual se reia. Cea mai importantă situație care limitează folosirea acestor medicamente în tratament este faptul că folosirea lor pe o perioadă mai lungă de 6 luni nu prea este posibilă din cauza efectelor secundare.

Inhibitorii de aromatază: Folosirea acestor inhibitori determină scăderea cantității de estrogen din corp. Odată cu scăderea cantității de estrogen, simptomele endometriozei pot fi ținute sub control, creșterea poate fi oprită și/sau redusă. Sunt preferați mai ales la pacientele la care leziunea sau acuzele reapar și care nu răspund la alte tratamente.

Tratamentele hormonale au unele efecte secundare. Efectele secundare frecvente ale tratamentelor hormonale sunt;

În tratamentul endometriozei, operația poate fi aleasă ca primă opțiune de obicei la pacientele care au acuze severe. Și tratamentele chirurgicale se diferențiază între ele. Chirurgia conservatoare (chirurgia care păstrează organele și funcția) și, ca ultimă soluție, mai ales la pacientele care și-au încheiat perioada fertilă și au o vârstă mai înaintată, histerectomia (îndepărtarea uterului împreună cu ovarele) sunt metodele la care se recurge în tratamentul endometriozei.

Deși în tratamentul endometriozei, adică al chistului de ciocolată, operația este cea mai eficientă metodă de tratament pentru a face să dispară simptomele, chistul de ciocolată este o problemă de sănătate care poate recidiva. Însă, în unele situații, operația este aleasă ca opțiune de tratament de primă intenție;

Atunci când este necesară ținerea sub control a simptomelor endometriozei și/sau îmbunătățirea fertilității, trebuie efectuată o intervenție chirurgicală conservatoare. În acest punct, deoarece se urmărește îmbunătățirea fertilității, nu trebuie să existe temerea pierderii fertilității, ca și în cazul histeroscopiei. În aceste operații, chirurgii fac o planificare orientată spre păstrarea fertilității (ovarele, trompele și uterul sunt păstrate).

Laparoscopia este procedura prin care se ajunge la endometrioză prin mici incizii făcute la nivelul abdomenului și se îndepărtează chistul. Deoarece procedurile se efectuează cu un dispozitiv numit laparoscop, operația se realizează prin inciziile mici făcute. Nu rămâne o cicatrice semnificativă. Pe dispozitivul numit laparoscop se află o cameră și o sursă de lumină pentru a vizualiza zona operată. Astfel devine posibilă o intervenție țintită. Țesutul de endometriom apărut din cauza endometriozei și chisturile ovariene pot fi de asemenea îndepărtate cu această tehnică. Operația se efectuează sub anestezie generală, iar procesul de vindecare este destul de confortabil. După operație, fertilitatea poate fi îmbunătățită, iar simptomele endometriozei se atenuează sau dispar complet. Însă nu trebuie uitat că, în cazul în care după operație rămâne țesut endometrial în interior, problemele pot reapărea.

În tratamentele endometriozei, histerectomia este preferată în ultimă etapă. Această operație este foarte amplă și va avea efecte mari asupra corpului. Dacă nu se poate obține vindecarea prin operații laparoscopice de păstrare a organelor și prin tratamente medicamentoase și dacă s-a luat deja decizia de a nu mai avea copii, se poate discuta despre histerectomie, adică îndepărtarea uterului. Însă decizia acestei operații trebuie luată cu foarte mare atenție. Histerectomia este o intervenție chirurgicală ireversibilă.

Deși îndepărtarea ovarelor în cadrul histerectomiei este considerată cea mai eficientă metodă în tratamentul endometriozei, schimbările care apar în corp după această operație și diferitele riscuri care apar, împreună cu pierderea ireversibilă a fertilității, fac ca această operație să nu fie preferată. Dacă în această operație ovarele sunt păstrate, probabilitatea de recidivă a endometriozei crește destul de mult. Îndepărtarea ovarelor se încheie de asemenea cu menopauza. Faptul că hormonii produși de ovare devin ineficienți după îndepărtarea chirurgicală a ovarelor poate ajuta la dispariția completă a simptomelor, însă nu trebuie uitată nici posibilitatea ca simptomele să continue. Menopauza precoce duce la creșterea riscului de boli cardiovasculare, iar acesta este unul dintre efectele serioase ale operației. Nu trebuie uitat că, după îndepărtarea ovarelor în această operație, poate apărea nevoia de HRT, adică terapie de substituție hormonală (înlocuirea a ceea ce lipsește). Nu trebuie uitat că, odată cu HRT, după histerectomie simptomele endometriozei pot reapărea. Posibilitatea ca tratamentul HRT realizat cu o combinație de estrogen și progesteron să crească riscul de cancer mamar există doar la folosirea pe termen lung, dar, până la atingerea vârstei ideale a menopauzei, nu se așteaptă ca acest risc să crească într-o măsură semnificativă. (7)

Nepăstrarea ovarelor în histerectomie este importantă pentru starea generală de sănătate a persoanei, dar nu trebuie uitat că în această situație există posibilitatea ca tratamentul să nu aibă succes. Însă îndepărtarea ovarelor împreună cu histerectomia înainte de vârsta de 35 de ani nu este preferată decât dacă este obligatorie. 

În tratamentul endometriozei trebuie să existe abordări diferite. Motivul este necesitatea ca tratamentul să fie planificat neapărat în mod personalizat. Cea mai eficientă metodă de tratament pentru endometrioză este intervenția chirurgicală. Convingerea că după operație fertilitatea poate fi afectată poate face ca persoanele să abordeze cu prejudecăți tratamentul chirurgical al chistului de ciocolată.

În timp ce se încearcă abordări diferite în tratamentul chistului de ciocolată, adică al endometriozei, este important să se crească calitatea vieții persoanelor și să le fie îndeplinite așteptările. Chistul de ciocolată poate exista fără să dea niciun simptom, dar poate apărea și ca o situație care afectează negativ calitatea vieții persoanei. Nu trebuie uitat că chistul de ciocolată considerat asimptomatic poate fi o cauză de infertilitate de origine feminină. Atunci când se investighează cauzele de infertilitate ale cuplurilor care au încercat să obțină o sarcină pe cale naturală timp de 1 an, dar nu au reușit, trebuie avută în vedere posibilitatea endometriozei chiar dacă nu există niciun simptom și trebuie planificat tratamentul corect. Faptul că tratamentele medicamentoase și hormonale au anumite efecte secundare aduce în prim-plan chirurgia conservatoare, care asigură atât fertilitatea, cât și ținerea sub control a simptomelor. Însă intervenția chirurgicală trebuie neapărat efectuată de un medic specialist, cu experiență, și trebuie planificată foarte detaliat.

În tratamentul endometriozei, intervenția chirurgicală conservatoare, care are la bază păstrarea uterului și a ovarelor, este cea mai eficientă metodă de tratament. În aceste operații, efectuate prin chirurgie minim invazivă (chirurgie robotică sau laparoscopică), este posibil să se facă o planificare pentru păstrarea zonei și, în consecință, a fertilității. Însă persoana trebuie să fie potrivită pentru intervenția chirurgicală. La persoanele care au avut anterior o operație similară, la cele care au chist de ciocolată bilateral, la cele care sunt în perioada pubertății, adică la adolescente, și la cele care au o rezervă ovariană scăzută, intervenția chirurgicală nu este preferată de primă intenție.

Operația de endometrioză este o intervenție care poate fi efectuată prin tehnici diferite. Deși se spune că necesitatea operației pentru chistul de ciocolată apare atunci când diametrul chistului și/sau al chisturilor persoanei depășește 4 centimetri, de obicei se așteaptă ca acesta să depășească 5-6 cm. Însă și numărul chisturilor și măsura în care problema afectează calitatea vieții persoanei sunt importante în decizia de operație. Ba chiar, atunci când se ia decizia de tratament, afectarea calității vieții este mult mai importantă decât diametrul chistului. Atunci când operația de chist de ciocolată, preferată pe scară largă, este efectuată prin chirurgie laparoscopică sau robotică, aceasta oferă confort atât din punctul de vedere al procesului de vindecare, cât și din punctul de vedere al efectelor operației asupra fertilității, în comparație cu chirurgia deschisă. Prin chirurgia minim invazivă se pot obține avantaje precum scăderea riscului de infecție, durere locală mult mai redusă, scurtarea procesului de vindecare și o revenire mai confortabilă la viața normală.

Înainte de operația de endometrioză trebuie să fie finalizate investigațiile necesare. Aceste investigații se fac atât pentru identificarea chisturilor existente la persoana respectivă, cât și în cadrul planificării operației. Planificarea se poate face prin stabilirea dimensiunii și a tipului chisturilor. Înainte de operație trebuie neapărat făcută o examinare detaliată prin control ginecologic și ecografie. După luarea deciziei de operație, este important să se efectueze investigațiile necesare pentru anestezie. Înainte de operație trebuie efectuate testele de anestezie, iar medicul anestezist care va participa la operație trebuie să facă o planificare a procesului. Înainte de operație trebuie renunțat la consumul de alcool și la fumat. Acest lucru este important atât pentru operație, cât și pentru perioada postoperatorie. Se recomandă renunțarea la ambele substanțe cu cel puțin o săptămână înainte de operație. În plus, persoana trebuie neapărat să îi spună medicului său medicamentele pe care le folosește în mod regulat și să nu folosească în perioada preoperatorie medicamente sau suplimente cu efect anticoagulant. De asemenea, este important pentru operație să nu se consume alimente bogate în vitamina E.

Operația de endometrioză este o intervenție efectuată sub anestezie generală și care, dacă a fost planificată ca operație conservatoare, durează de obicei aproximativ 60-120 de minute. Dacă se va efectua o histerectomie, durata operației poate fi între 1 oră și 3 ore, în funcție de tehnica intervenției. Dacă se va efectua și chirurgie pentru endometrioză profundă, durata se prelungește mult mai mult.

Această operație este cunoscută ca tehnica de operație a chistului de ciocolată cea mai preferată în anii trecuți. Deși în prezent se preferă de obicei tehnica minim invazivă, deoarece poate fi efectuată mult mai confortabil și procesul de vindecare este mai ușor, în unele situații se preferă tehnica deschisă. Operația de endometrioză prin tehnica deschisă se realizează sub anestezie generală. În această operație se face o incizie în zona inghinală, asemănătoare cu incizia de cezariană, și, intrând prin abdomen, se urmărește îndepărtarea țesuturilor endometriale din zonă.

Această operație se efectuează sub anestezie generală. Operația se realizează cu un dispozitiv numit laparoscop, introdus în interior printr-o mică incizie făcută la nivelul abdomenului. În timpul operației, zona este examinată detaliat cu camere și se obțin informații despre țesutul endometrial. Astfel se asigură prevenirea simptomelor cauzate de endometrioză și recâștigarea fertilității.

Pentru histerectomie se pot folosi tehnici diferite. În funcție de tehnica preferată, modul de realizare a operației poate fi diferit.

Histerectomia parțială: Este operația în care se îndepărtează corpul uterin, dar sunt păstrate ovarele, colul uterin și trompele uterine.

Histerectomia totală: Este operația în care se îndepărtează în întregime uterul, fără a se interveni asupra ovarelor și a trompelor uterine.

Histerectomia radicală: Este operația în care se îndepărtează, împreună cu uterul, toate organele reproducătoare, ganglionii limfatici din zonă și țesutul vaginal apropiat de uter. Mai ales la pacientele cu endometrioză cu afectare foarte profundă se poate recurge la histerectomia radicală, la fel ca în cancerul de col uterin. Diferența față de cancerul de col uterin este că, în endometrioză, afectarea profundă este de obicei unilaterală.

După operația de endometrioză, procesul de vindecare diferă în funcție de tehnica și amploarea operației efectuate. Se poate spune că și vârsta persoanei, starea generală de sănătate și respectarea regulilor perioadei postoperatorii pot influența procesul de vindecare.

După operație, persoana poate avea nevoie de obicei să rămână în spital cel puțin 2 zile. După externare, persoana trebuie să protejeze câteva zile zona în care se află firele de sutură și să evite mișcările care le solicită. În această perioadă, la recomandarea medicului, se pot folosi analgezice și antibiotice pentru a minimiza riscul apariției infecției. În operațiile efectuate prin tehnica deschisă, deoarece incizia este puțin mai mare, trebuie să se acorde mai multă atenție în procesul de vindecare. Este important pentru procesul de vindecare să nu se ridice greutăți și să se evite mișcările care solicită zona.

Procesul de vindecare după laparoscopie este destul de confortabil. Persoanele pot fi externate după ce rămân 1 zi în spital. În procesul de vindecare, pentru ca locul inciziei să se vindece rapid, trebuie să nu se ridice greutăți, să se păstreze zona curată și să se folosească regulat medicamentele prescrise de medic. Deoarece operația se face la nivelul abdomenului și nu este nevoie de incizii mari, persoana poate reveni în scurt timp la viața sa normală.

Chiar dacă histerectomia este efectuată în forma sa minimă, este o operație destul de amplă, iar procesul de vindecare este de asemenea lung. După operație trebuie să se rămână una sau două zile în spital. Analgezicele și antibioticele administrate după operație au o importanță destul de mare pentru procesul de vindecare.

După histerectomie trebuie neapărat evitate activitățile care obosesc zona. În primele 5 săptămâni este important să nu se practice sporturi obositoare și să nu se ridice greutăți. Pentru un proces de vindecare confortabil după operație, se recomandă să se acorde atenție alimentației. Pentru a nu exista posibilitatea constipației după histerectomie, trebuie preferată o alimentație bogată în fibre și se trece precoce, după operație, la o alimentație completă. Deoarece apariția constipației în procesul de vindecare al acestei operații poate duce la sângerare, trebuie acordată o atenție deosebită alimentației. Chiar în ziua de după operație se poate face duș, datorită materialelor de pansament protector. Însă corpul nu trebuie să rămână în apă. Totodată, este important pentru vindecare să nu se intre în piscină și în mare și să nu se stea în medii cu umiditate ridicată, precum sauna. Această recomandare trebuie respectată timp de cel puțin 5 săptămâni. După histerectomie trebuie să se aștepte cel puțin 2 luni pentru actul sexual, iar, dacă se consideră necesar, poate fi nevoie ca această perioadă să fie prelungită până la 3 luni. După histerectomie ciclul menstrual nu continuă. Însă, dacă s-a efectuat o histerectomie în care ovarele au fost păstrate, persoana nu intră la menopauză. Dacă apar simptome de menopauză, poate fi nevoie să se înceapă un tratament hormonal în funcție de simptomele apărute.

Deoarece endometrioza este o problemă de sănătate despre care se aude foarte des, care ocupă un loc important între cauzele de infertilitate feminină și care, datorită tratamentelor și tehnicilor dezvoltate în ultimii ani, este tot mai des adusă în discuție, atât cele scrise despre ea, cât și lucrurile care stârnesc curiozitatea cresc pe zi ce trece. Cunoașterea corectă a răspunsurilor la cele mai frecvente întrebări despre endometrioză are o mare importanță atât pentru a cunoaște boala, cât și pentru a stăpâni procesele de tratament.

Există o percepție destul de greșită potrivit căreia tratamentele pe bază de plante și curele preparate acasă ar fi benefice pentru tratamentul chistului de ciocolată. Faptul că, deși chistul de ciocolată nu are un tratament definitiv, este totuși o afecțiune destul de frecventă, face ca în legătură cu această problemă de sănătate să se realizeze studii foarte serioase. Însă încercarea unui tratament preparat acasă pentru endometrioză reprezintă unul dintre pașii care duc la probleme mult mai mari în viitor. Ceea ce trebuie să facă o femeie cu suspiciune sau diagnostic de endometrioză este să discute opțiunile de tratament cu un specialist de încredere și să facă controale periodice pentru a se putea urmări numărul și dimensiunile chisturilor.

La stabilirea prețurilor operației de endometrioză influențează foarte mulți factori. În primul rând, în tratamentul chirurgical al endometriozei se folosesc două tehnici principale. Deoarece aceste tehnici sunt destul de diferite în ceea ce privește amploarea și modul de aplicare, ele sunt destul de determinante pentru prețurile operației. Deși tehnica este un factor determinant pentru prețurile operației de chist de ciocolată, nu trebuie uitat că și elemente precum amploarea operației, specializarea chirurgului care va efectua operația, politica de prețuri a clinicii sau a spitalului în care se va face operația, calitatea echipamentelor care vor fi folosite în operație și costurile tehnicilor de nouă generație, precum chirurgia robotică, au un efect asupra stabilirii prețului.

La stabilirea vârstei potrivite pentru operația de endometrioză sau de chist de ciocolată trebuie avuți în vedere factori diferiți. Nu există o vârstă ideală pentru această operație. Însă nu trebuie uitat că chistul de ciocolată poate apărea începând de la vârsta de 15 ani și că poate fi o cauză de infertilitate feminină. În funcție de situația pacientei, operația poate fi făcută atât la 20 de ani, cât și la 50 de ani. Factorul principal este starea clinică a pacientei. Decizia de operație trebuie luată în funcție de cât de avansată este endometrioza, de dorința de a avea copii, de faptul că pacienta și-a încheiat sau nu numărul de nașteri dorit, de vârsta persoanei și de starea sa generală de sănătate. În perioada pubertății, la cele care au chist de ciocolată bilateral, la persoanele care au suferit foarte multe operații, mai ales dacă există dorința de a avea copii, operația nu este preferată de primă intenție.

Deoarece operația de endometrioză este o intervenție efectuată sub anestezie generală, nu este posibil să se simtă vreo durere sau vreun disconfort în timpul operației. După ce trece efectul anesteziei, nivelul durerii resimțite diferă în funcție de amploarea operației. Însă, după operație, prin folosirea analgezicelor prescrise de medic și prin folosirea pompei de durere, durerea poate fi ținută sub control și în scurt timp începe un proces de vindecare fără durere.

Operațiile de endometrioză sunt intervenții efectuate sub anestezie generală.

Operațiile de endometrioză au, ca orice intervenție chirurgicală, unele riscuri. Mai ales zonele de care a aderat țesutul endometrial și gradul de aderență influențează stabilirea amplorii operației. Cu cât amploarea operației crește, cu atât cresc și riscurile operației. După operația de chist de ciocolată pot apărea leziuni ale vezicii urinare, ale ureterului și ale intestinului. Pentru ca acest tip de complicații să poată fi prevenite, operația trebuie bine planificată și trebuie neapărat efectuată de un medic care are experiență în tehnicile chirurgicale.

Operațiile efectuate prin tehnica laparoscopică au numeroase avantaje. Însă, pentru ca aceste avantaje să poată fi obținute, operația trebuie neapărat efectuată de un chirurg specialist. Procesul de vindecare după operația de endometrioză efectuată prin tehnica laparoscopică este mult mai scurt. Există avantaje precum scurtarea duratei de spitalizare, revenirea la viața normală într-un timp mai scurt și mai confortabil, revenirea mai rapidă la normal a mișcărilor intestinale ale persoanei. Pe lângă avantajele perioadei postoperatorii, cu această tehnică, ce permite vizualizarea mult mai clară a zonei în care se va interveni chirurgical și identificarea mai ușoară a țesuturilor endometriale, amploarea operației poate fi crescută.

Deși distrugerea țesutului endometrial cu laser este o metodă folosită în operațiile de endometrioză, problema chistului de ciocolată nu dispare doar cu tratamentul cu laser. Pe lângă aceasta, se preferă și distrugerea țesuturilor endometriale cu laser sau cu curent electric. Există studii care arată că folosirea laserului în operația de endometrioză nu are niciun efect secundar suplimentar. (8) Deși distrugerea cu laser este foarte confortabilă din punctul de vedere al operației, chirurgul care efectuează operația trebuie să aibă competența necesară privind folosirea laserului.

Endometrioza este o problemă de sănătate care nu are un tratament medicamentos definitiv și care se încearcă să fie atenuată și/sau tratată prin abordări chirurgicale doar în situațiile necesare. Prin tratamente medicamentoase și hormonale poate fi posibilă ținerea sub control a chistului de ciocolată. În unele cazuri, poate fi suficientă chiar și doar simpla monitorizare. În tratamentul chistului de ciocolată, planificarea trebuie făcută neapărat în mod personalizat. Este extrem de important să se facă o planificare corectă a tratamentului, avându-se în vedere factori precum scăderea calității vieții din cauza endometriozei sau imposibilitatea de a rămâne însărcinată.

Chistul de ciocolată este o problemă de sănătate care poate recidiva. Studiile realizate arată că există posibilitatea ca endometrioza să reapară după operație. Deoarece unul dintre scopurile intervențiilor chirurgicale este și eliminarea situației în care chisturile împiedică sarcina, intervenția chirurgicală este preferată pe scară largă. Totodată, endometrioza nu este o problemă de sănătate care se diagnostichează ușor. La femeile care au endometrioză, adică chist de ciocolată, diagnosticarea acestei probleme durează în medie 7 ani. În acest timp, este posibil ca chistul de ciocolată să se extindă, să se îngroașe și ca efectele sale negative asupra sănătății să crească. Prin efectuarea controalelor periodice după tratamentele chistului de ciocolată și prin monitorizarea situației existente, se asigură o funcționare mai eficientă a mecanismului de control asupra chisturilor care recidivează.

Pentru diagnosticul, tratamentul și monitorizarea endometriozei trebuie să vă adresați medicilor de obstetrică-ginecologie specializați în endometrioză. De fapt, este foarte important ca toate femeile să facă un control ginecologic periodic. Datorită controlului ginecologic periodic, multe boli pot fi diagnosticate precoce.

(1) https://obgyn.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/1471-0528.15692

(2) https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30908874/

(3) https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/endometriosis/symptoms-causes/syc-20354656

(4) https://www.aafp.org/afp/2011/0101/p84.html

(5) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5737931/

(6) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2941592/

(7) https://www.nhs.uk/conditions/endometriosis/treatment/

(8) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3015670/